• Iubind in taina

Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.

Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi.

• Ce e amorul?

Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag

In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini

Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea

Lianelor din apa.
 

        De câte ori, iubito      

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,

Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec si inghet,
Când nute pierzi în zarea eternei dimineti.

• Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;

Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra 

Or să cada rinduri-rinduri.

• Înger de pază

Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima să zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,

         Să pot recunoaste trasaturile-ti pale,caci tu...tu esti el!

• De ce nu-mi vii

  Vezi,randunelele se duc,

  Se scutur frunzele de nuc,
  S-aseaza bruma peste vii - 
  De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

  O, vino iar în al meu brat,

  Să te privesc cu mult nesat,
  Să razim dulce capul meu,
  De sinul tau, de sinul tau !

   

  Ti-aduci aminte cum pe-atunci
  Când ne primblam prin vai si lunci,
  Te ridicam de subsuori
  De-atitea ori, de-atitea ori ?

  In lumea asta sunt femei
  Cu ochi ce izvorasc scântei ...
  Dar, oricit ele sunt de sus,
  Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

  Căci tu inseninezi mereu
  Viata sufletului meu,
  Mai mindra decât orice stea,
  Iubita mea, iubita mea !

  Tirzie toamna e acum,
  Se scutur frunzele pe drum,
  Si lanurile sunt pustii ..de ce nu`mi vii..de ce nu`mi vii?                      

• Floare albastră

  - "Iar te-ai cufundat în stele
  Si în nori si-n ceruri nalte ?
  De nu m-ai uita incalte
  Sufletul vietii mele.

  In zadar rauri în soare
  Gramadesti-n a ta gandire
  Si campiile Asire
  Si intunecata mare;

  Piramidele-nvechite
  Urca-n cer varful lor mare
  Nu cata în departare
  Fericirea ta, iubite !"

  Astfel zise mititica,
  Dulce netezandu-mi parul.
  Ah ! ce spuse adevarul;
  Eu am ras, n-am zis nimica.

  - ,,Hai la codrul cu verdeata,
  Und-izvoare plang în vale,
  Stanca sta să se pravale
  In prapastia mareata.

  Acolo-n ochi de padure,
  Langa bolta cea senina
  Si sub trestia cea lina
  Vom sedea în foi de mure.

  Si mi-i spune-atunci povesti
  Si minciuni cu-a ta gurita,
  Eu pe-un fir de romanita
  Voi cerca de mă iubesti.

  Si de-a soarelui caldura
  Voi fi rosie ca marul,
  Mi-oi desface de-aur parul,
  Să-ti astup cu dansul gura.

  De mi-i da o sarutare,
  Nime-n lume n-a s-o stie,
  Căci va fi sub palarie -
  S-apoi cine treaba are !

  Când prin crengi s-a fi ivit
  Luna-n noaptea cea de vara,
  Mi-i tinea de subsuoara,
  Te-oi tinea de dupa gat.

  Pe cararea-n bolti de frunze,
  Apucand spre sat în vale,
  Ne-om da sarutari pe cale,
  Dulci ca florile ascunse.

  Si sosind l-al portii prag,
  Vom vorbi-n intunecime;
  Grija noastra n-aib-o nime,
  Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

  Inc-o gura - si dispare...
  Ca un stalp eu stau în luna !
  Ce frumoasa, ce nebuna
  E albastra-mi, dulce floare !

  ............................

  Si te-ai dus, dulce minune,
  S-a murit iubirea noastra -
  Floare-albastra ! floare-albastra !...
  Totusi este trist în lume !

   

Niciun comentariu găsit.