Doua vieti...o dragoste..

 Si am crezut ca sunt un inger colindand o singura lume intrebandu`ma de ce eram astfel...singuratatea de ce e singuratate...aceste cuvinte parca aduse in noi de o tacere crunta de ce le stim toti...Apoi acea singuratatea din mine mi`a vorbit cu glas dulce crezand ca se va gasi raspuns pentru toti...ura si inselaciunea e la suprafata,se citeste negresit pe fata oricarui individ dandu`i pace insa dragostea si suferinta provocata de ea nimeni nu vrea sa o vada in celalalt...Astfel imi petreceam zilele mergand spre diferite locuri...vorbindu`mi mie...cautand raspunsuri la lucrurile ce mi se pareau iesite din comun.Mereu am trait in dreapta unui semn de intrebare...imi parea ca eram ciudata,deosebita...ca viata ce o am eu nu o are nimeni..si intr`adevar,niciodata nu se va gasi aceeasi viata la doua persoane fara legatura..insa a mea era cu alt inteles.Imi pasea sa stiu de ce seara se vad stelele si ziua nu iar raspunsul stiintific cunoscut de toata lumea nu avea nici o lamurire pentru mine...nu era asta...era cu totul altceva si nu stiam ce...oare cum se vede lumea de sus?...toti avem aceeasi activitate desi suntem atat de diferiti?...Apoi am inteles...lumea e ca firul de nisip...purtat de vantul pal intr`o directie necunoscuta chiar de el insusi...astfel suntem si noi...astfel eram si eu pana atunci...eram purtata de "vantul vietii" pe care toti il numim   destin,directii despre care inca nu stiam insa aveam sa mi le semnez ceva timp mai incolo..Pana la o anumita varsta am fost condusa pe o cale de catre cei de care depindeam...deseori imi doream sa pot schimba ceva dar nu imi era permis...de ce?...cei stiutori incercau sa ma aduca la nivelul in care puteam sa imi fac singura vizibila cararea pe care eu trebuia sa o urmez...atunci era momentul cand nu mai puteam sa privesc inapoi,momentul cand trebuia sa dau drumul mainii care m`a calauzit pana atunci...sa dau acea mantie de deasupra capului meu la o parte si sa invat ca tot ceea ce ma astepta pe parcurs se va numi..viata mea!...  ...Si am uitat treptat de vremurile de altadata...m`am trezit alta,nu mai eram eu,nu mai aveam acea mana ce mereu ma impingea de la spate...imi venise vremea sa`mi conturez viitorul,sa`i dau culoare si sa ma gandesc ce anume vroiam sa se intample in acea lume noua in care ma nascusem pentru a doua oara...singura,prea putin pregatita pentru ceea ce urma!Nu stiu exact cand...cum sau de ce am inceput sa privesc viata cu alti ochi si cand i`am vazut rostul,insa stiu exact cum si cand s`a schimbat ea..  Februarie 2006...se provocase in sfarsit schimbarea enorma si inevitabila...de care toata lumea vorbea si pe care eu abea o asteptam...insa nu mi`am dat seama atunci...  Aveam varsta de 19 ani...de doua luni de zile imi instalasem internetul acasa,imi facusem o multime de prieteni de peste tot...ma fascina cum nu ma fascinase nimic pana atunci...eram complet atasata de calculator,ziua noaptea sarbatoare sau ce zi era nu avea importanta pentru mine...aceasta era lumea mea!asta intelesesem eu atunci"enorme schimbari"...faima,popularitate..admiratia,moda...acestea erau cuvintele potrivite ce ma caracterizau atunci...erau cele mai importante pentru mine...Acum gandindu`ma la ce a fost pot spune ca oricand as schimba unele lucruri daca as putea si as pretui doar cele cu adevarat importante de atunci...si aici urmam cursul unei noi ere si poate celei mai importante care a schimbat o viata cu siguranta...sau poate doua...  Inca una din obisnuitele zi din acel februarie rece si plictisitor...era spre seara iar eu in fata monitorului incantata de discutiile aprinse de pe ingeri.ro...gasesc un comentariu de la cineva necunoscut...nu ii acord prea mare atentie si imi vad de treaba mai departe,il ignoram si acum ma intreb de ce oare...Dupa cateva zile recunosc acea persoana in lista mea de messenger,urmase acele replici de rutina pentru inceput dupa care intrasem in discutii aprinse,interesante...stia sa`mi vorbeasca,se vedea ca avea experienta...nu stiam cine e,ce scopuri avea insa stiam ca e foarte implicat in acel hobby ...se vedea ca stie ce face,in scurt timp discutiile dintre noi avansasera ca si cum ne cunosteam de atata timp...putin cam ciudat pentru mine,pana atunci nimeni nu reusise sa pastreze o conversatie ore in sir fara sa ma plictiseasca...A urmai apoi a doua zi..la fel de distractiva si interesanta...in orice ipostaza eu eram cu zambetul pe buze,cand vorbeam cu el ii ignoram total pe ceilalti iar cand nu era il cautam si ma tot intrebam..."oare unde e...cand intra?"..incepusem sa ma plictisesc vorbind banalitati cu altii...pe el il asteptam,cu el imi doream sa vorbesc.Din prima zi de cand il vazusem la web ramasesem fascinata...indragostita pana peste cap fara sa vreau,fara sa simt...il priveam si il doream al meu.Pe mine nu ma vazuse inca la web,nu aveam...ma stia doar din poze si dupa un timp nu mai era asa multumit...vroia sa ma vada la web,eu eram deja prinsa in sentimente referitor la el...insa conta atat de mult sa ma vada,sa se convinga intradevar ca eu eram aceea,am mai tras de timp..trecusera in jur de doua luni pana am reusit sa fac rost de unul...el inca nu era online dar abea il asteptam,muream de nerabdare sa ma vada,sa stiu ca isi revine din nou..ca va deveni iar acel L.B pe care l`am cunoscut...distractiv,provocator...dornic si plin de imaginatie.Dupa lungi asteptari...intr`o ora tarzie din noapte a intrat...mi`a vazut la status ca am web...mainile imi tremurau pe mouse si parca nu aveam curaj sa`i accept...simteam inima mai sa iasa din piept,ma pierdusem cand dintr`o data ma trezeste la realitate un BUZZ!!! asurzitor....nu`i placea sa astepte,nu mai avea nici el rabdare...apoi ma vede,il vad...imi las privirea in jos si zambesc rusinata dand de inteles ca tastez...iar el,ca si mine...a ramas fascinat de ceea ce avea in fata ochilor,o imagine care mai tarziu i`a devenit iubita.Imi amintesc exact cuvintele lui...reactiile...mi`a zambit pe o parte...uitandu`se direct spre mine lasand cuvintele sa vina de la sine...atunci m`am convins intradevar ca el era singurul care reusise sa ma schimbe si sa trezeasca in mine ceea ce niciodata nu simtisem pana la el!  Acea noapte a fost a noastra...virtual m`a facut sa fiu a lui...am uitat de timp...de ceea ce ne astepta a doua zi...ne`am acordat timpul complet noua...Inca nu prinsesem curajul complet in fata lui...dar isi dorea...imi doream si eu,atmosfera era perfecta.Camera mea era luminata de o lampa slaba dand un aspect cromatic romantic...aveam pe mine un capot scurt din saten iar sub el...doar strictul necesar...Incepusem sa vorbim...sa ne deslusim dorintele,fanteziile...el nu putea face mai nimic fiind intr`un club de internet insa stiu ca astepta sa primeasca de la mine...Prin cuvinte il simteam ca ma atinge...tresaream dar nu vedea asta...il simteam apropiindu`se de mine...inchid ochii si ma ating usor pe umeri...imi las usor capotul intr`o parte lasand sa mi se vada umerii goi...imi zambeste satisfacut,isi musca buza de jos apoi continua sa scrie...nu se mai oprea..nu indraznesc sa imi ridic privirea spre el...imi spune ca`mi atinge buzele cu buzele lui fierbinti..inima imi batea tot mai tare...ma ridic..ma intorc cu spatele si imi dau jos maioul...aud din nou acel BUZZ!!!in semn sa ma intorc...sa ma priveasca macar daca nu ma poate atinge...ma intorc cu mainile pe sani...ma asez din nou in fata lui..ii vad reactia,dorinta de a`i atinge..de a`i avea...simt ca ma topesc usor...imi doream sa ma las in voia vorbelor lui dar...ajunsesem sa`l doresc prea tare iar el...adora sa ma vada astfel...aproape goala...gata sa ma daruiesc lui in clipa urmatoare..sa ma atinga suav..sa`mi dea mainile   la o parte de pe sani inlocuindu`le cu buzele lui...ahh..era atat de real...si il doream cum nu am dorit pe nimeni vreodata...aveam in ochi aceeasi stralucire..se lasa un moment de tacere indreptandu`ne privirile spre noi...cu lacrimi in ochii ii spun cat de mult il doresc...dar nu`mi spune nimic,continua sa ma priveasca,trist...dezamagit si nu stiam de ce...eram atat de departe!...Doar eu crezusem in ceea ce se crease intre noi de`a lungul timpului...doar eu ma implicasem sentimental in asa zisa relatie...Acea seara s`a terminat putin mai deosebit decat celelalte...eram scumpa lui iar el...scumpul meu,mii de sarutari un somn usor si ne auzim noi era un ramas`bun pentru noi...Pe atunci incepusem sa simt frica si indoiala...simteam ca ceva se intampla si nu e in regula cu el...nu mai era acelasi Alex pe care eu il cunoscusem..nu stiam ce se intampla cu el si nu puteam accepta schimbarea asta brusca...cand intr`o seara intra pe internet vorbindu`mi ca niciodata...rastit,rece...simteam cum ma alunga din calea lui...si nu puteam sa suport asta,tocmai ce incepusem sa cunosc iubirea...el ma invatase toate acestea de la distanta,fara sa ma atinga...fara sa ma sarute sau sa ma priveasca fata in fata...doar cu vorbele lui calde..cu gandurile lui scrise a reusit sa faca din mine o femeie indragostita...Si m`a lasat...a iesit lasandu`ma singura,plangand ca un copil mic,strapunsa de o durere inexplicabila...o iubea pe ea..iar eu...eu am fost o joaca,am fost inca una in plus din relatiile lui pasagere pe internet...am acceptat sa fiu umilita sa`l pot avea macar odata...sa`mi acorde putin din iubirea lui..insa nu eram decat o umbra!Satisfactia lui era ca toate fetele sa`l doreasca...sa`l admire,sa`i vorbeasca...isi dorea in continuare faima la care eu renuntasem cand l`am cunoscut pe el...era mai important sa fie admirat decat sentimentele mele,de iubire avea parte...de libertate,atentie...eu eram surplusul din viata lui..cel putin asta eram atunci!Numai eu si Dumnezeu stim ce rascoala a fost in sufletul meu...el avea viata lui,o relatie stabila...iar eu crezusem in el..in ceea ce el m`a invatat...in iubirea lui!Nu ma mai cauta...intra pe internet dar nu`mi vorbea iar eu...stateam ore in sir privindu`i avatarul..citindu`i numele scris acolo si nu puteam face nimic....murisem pentru el...murisem si pentru mine...in lista mea inca era scris pronuntat,semn ca era cel mai important dintre toti..dar in viata mea....era un gol..nu mai era al meu!Am depasit cu greu acea perioada...inca ma mai gandeam la el,inca aveam amintirile din acele nopti ce le pastram inca vii,cu ele mai traiam desi ma obisnuisem cu gandul ca Alex nu trebuie sa mai existe pentru mine!    Am trait intr`un film ce se rula o data la ceva timp...astfel eram si noi,vorbeam o perioada dupa care stagnam..din nou ceva se intampla dar mereu durerea si chinul era mai mare ca ultima data iar sentimentele mele de fiecare data cresteau,ma acaparau nelasand loc pentru altcineva...trupul imi tresarea doar atunci cand visam la el...ochii imi straluceau de fiecare data cand il vedeam iar sufletul mi se umplea de bucurie cand imi scria doar un simplu cuvant si atat...in mine nu era loc de altcineva...trupul meu il stia ca pe cel ales,singurul care este acceptat sa`l iubeasca..sa`l faca al lui...sa`l alinte asa cum isi doreste.  Au trecut luni de zile,suficient timp sa ma pot obisnui cu gandul ca Alex nu mai face parte din viata mea...l`am iertat chiar inainte sa`mi faca asta...m`am iertat si pe mine pentru ca am indraznit sa simt ura pentru el...il iubeam mai presus de realitate iar el nici macar nu`si putea imagina.Luni trecusera iar noi eram acolo ca doi necunoscuti...el avea viata lui alaturi de altcineva,eu o aveam pe a mea..singura,traind la maxim si profitand de distractiile oricarei fete de varsta mea..Cu aceeasi rapiditate a trecerii timpului eu incepusem sa ma detasez de el..de ceea ce avea legatura si ne amintea de noi...luni de zile am fost din nou eu Xandra...cea dinaintea lui L.B....Nu stiu cand..de ce..dar "pauza publicitara" din "filmul meu" se terminase...noi incepusem sa rulam din nou pe ecranul anului 2006...parca totul luase amploare,incepea din nou cu mai multa incredere...speranta,bucurie si daruire sufleteasca...realitatea incetosata in care traiam era acum mai clara ca la inceput...imi promisese ca nu ma va mai minti niciodata,o parte din el se schimbase...stiam asta,o simteam..dar partea majora parea sa fie de neatins...insa eu aveam nevoie de el asa cum era,stiam ca voi reusi in limita posibilitatilor sa`l fac sa se schimbe..trebuia doar sa`si doreasca...sa se lase in voia sentimentelor...Am mai varsat lacrimi de atunci...am suferit si l`am rugat de mii de ori...dar mereu treceam peste pentru ca fiecare cuvant al lui adresat mie ma facea sa`l iert...ma cunostea si stia sa ma multumeasca iar eu ma multumeam cu foarte putin din partea lui doar sa stiu ca`mi da atentie...Am crezut in mine,am crezut in noi...intr`o relatie speciala,devenise sentimental...romantic,acum realizam ca intradevar contam pentru el...l`am consideram un moment de slabiciune,un moment in care eu aveam sansa sa lupt pentru noi...sa`l fac sa vada ceea ce nu vede,sa`i arat ca dragostea adevarata depaseste orice limita...in patru luni de zile reusisem sa`l fac sa ma iubeasca cu adevarat...sa`si doreasca sa vina la mine,sa ne vedem...sa ne strangem in brate...sa ne iubim indiferent de toate...Dupa alte lacrimi,griji si temeri a reusit in final sa`mi promita ca va veni la mine..il vedeam atat de entuziasmat...iar eu,eu parca visam...imi venea greu sa cred ca dupa un an de zile de cand il cunoscusem,dupa tot ceea ce se intamplase pe parcurs...va veni la mine,ne vom intalni fata in fata!  7 Ianuarie 2007 A venit asa cum mi`a promis...fara sa stiu,luandu`ma prin surprindere...eram prinsa intr`una din farsele lui...plangeam pentru ca`mi spusese a 3`a oara ca nu va mai veni la mine...motivul era unul absurd nici macar real...ma saturasem sa tot plang din cauza lui,ma saturasem sa astept...nu mai aveam putere sa`l mai rog...sa mai lupt de una singura pentru noi,stiam ca nu eram singura care`si dorea...dar nu mai puteam sa inteleg felul lui de a fi...ochii imi secau de plans...sufletul imi era destramat de durere,nu`mi mai pasea de nimic insa nu puteam nici sa renunt la el...Dupa scurt timp primesc un telefon de la o prietena...cobor jos,plansa,nevoiasa sa vorbesc cu cineva...bat la usa...eram cu capul aplecat,imi stergeam lacrimile ce curgeau siroaie pe fata mea iar intre timp imi deschide usa un "el"...inima imi inghetase in mine iar picioarele de la genunchi in jos nu le mai simteam..m`am lasat pe vine,mi`am pus fata in palme si am inceput sa plang ca un copil mic intreband "..Doamne...ce mi`ati facut???"....nu mi`am ridicat fata din palme cateva minute,imi era frica ...daca el nu era acolo..daca dorinta enorma de a`l avea in fata mea imi juca feste...dar nu aveam ce face,inima il simtea langa ea...s`a lasat jos langa mine...m`a prins de maini zambindu`mi timid,m`a ridicat apoi m`a strans in brate cu putere...venise...era iubitul meu pe care un an de zile l`am asteptat secunda cu secunda sa mi se alature...imi aveam iubitul in brate,nu pot explica ce a fost in sufletul meu in acea zi...nimic nu se compara cu un vis devenit realitate chiar in fata ochilor tai...m`am lasat cuprinsa uitand ca eram intre vecinii ce se uitau la noi,inima imi batea mai sa`mi sara din piept...mi`am ridicat capul de pe umarul lui privindu`l in ochi cu dragoste...el imi zambea pasiv...avea o stralucire aparte..a ramas neclintit cateva momente dupa care m`a strans in brate   soptindu`mi.."Te iubesc puiule!"...Acea zi a fost cea mai fericita din viata mea...eram cea mai indragostita femeie care a existat vreodata...in scurt timp depasisem momentele de acomodare...devenisem noi doi...acei oameni ce se iubeau mai presus de orice,varsarea lacrimilor era uitata...suferinta provocata intre timp se evaporase ca si cum nu existase vreodata...uitasem de toate,eram noi doi...era inceputul realizarilor noastre...  In acea seara am iesit la o ora neobisnuita...ne`am plimbat pe strazile goale...putin luminate,doar noi doi..imbratisati..sarutandu`ne la orice pas si zambind multumiti ca ne`am intalnit in ciuda intamplarilor si a tot ceea ce era impotriva noastra,ore in sir am vorbit despre noi...despre ceea ce simteam stiind ca undeva,candva noi ne vom intalni...ne vom astepta indiferent de distanta ce ne desparte...pentru cateva momente ne`am oprit,s`a lasat tacerea peste noi...m`a luat in brate si mi`a vorbit din inima..."imi doresc ca timpul sa se opreasca sa te pot tine in brate pentru totdeauna"...nu am rezistat cuvintelor lui,privindu`l cu dragoste am lasat frau liber lacrimilor care curgeau pe obrajii reci pentru el..iar el..ma privea cu atata dorinta..ma privea cum nimeni nu ma mai privise asa vreodata si ne`am promis solemn chiar din acea noapte.."promite`mi ca mereu ne vom privi asa...cu aceeasi dragoste,caldura..tandrete si dorinta...ca ne vom proteja unul pe celalalt orice ar fi"...si atunci am inceput sa ne desenam lumea noastra...sa ne oferim dragostea pentru a`i da viata...sa ne iubim reciproc pentru a ramane impreuna asa cum ne dorim!Am suferit si atunci...la fiecare plecare a lui..la fiecare ramas bun luat...o parte din inima noastra se rupea...ne priveam in ochi cu lacrimi de durere vazand cum destinul ne desparte...iar noi aveam mainile legate sa mai putem face ceva,am trait cu frica ca nu se va mai intoarce la mine...ca aceea fusese prima si ultima data..invatasem sa traiesc datorita lui,sa iubesc doar daca il am pe el...sa daruiesc sa fiu eu acea fiinta calda si indragostita doar avandu`l langa mine...fara el nu aveam nimic,nu eram nimic...murisem pentru amandoi,uitasem de tot si lasam intunericul sa ma acapareze,ziua de ieri sa devina memorie pana va reveni in bratele mele...nu mi`l doream decat pe el...si speram din inima ca se va intoarce la mine.Un nimic eram de fiecare data cand pleca si ma lasa singura...ma trezeam din plans fara raspunsuri,fara nimeni sa ma vindece...mergand inainte cu pasi mici si infricata ca daca sper voi muri din suferinta provocata de dezamagiri,lasand totul in urma stiind ca din ceea ce a fost nimic nu`mi va folosi...erau nopti pe care nu le dormeam,gandindu`ma ore in sir oare nu`mi spune "puiule maine vin la tine"...sau la o cale de a nu mai pleca de langa mine...cautam pretutindeni sa ma agat de o speranta lasata de el...de un motiv sa nu innebunesc neavandu`l langa mine si adorm innecata in lacrimi..la fel de trista si indurerata,fara raspuns...iar apoi ma trezesc si nu stiu daca e o noua zi,cu alte fapte...ganduri si sperante..sau..aceeasi ca si ieri...  Luni de zile ne`a urmarit mirosul suferintei cu care luptam sa nu ne ucida si sa ne condamne dragostea...Am depasit fiecare moment datorita dragostei aflate in noi.....datorita dorintelor ce le aveam...sperantelor care candva eram pe cale sa le dam uitarii...Dar am lasat in urma....am invins ranile provocate de iubire,obstacolele enorme din viata noastra....astazi suntem aceiasi oameni ca in prima zi..aceiasi care se privesc cu dragoste,cu mandrie datorita a ceea ce sunt acum...de nedespartit..  Niciodata nu va fi loc de sfarsit pentru ca si astazi dupa aproape doi ani de zile...noi suntem la fel ca la inceput,doua inimi si o dragoste opreste timpul pentru noi,ne pastreaza pentru a trai unul langa celalalt o vesnicie,la fel de tineri..la fel de indragostiti!         

>>Multumesc noua pentru ca nu am renuntat   nici o clipa la noi si la iubirea noastra!!

Acasă 

Niciun comentariu găsit.