Despre cupluri si relatii~

•             Unde se termina iubirea, si cand incepe agonia ?

Multa vreme m-am intrebat, de ce oameni care s-au iubit, brusc, devin indezirabili ? De ce oameni, altadata doua suflete intr-unul, acum stau alaturi ca doi straini ? De ce viata in doi a devenit un chin suplimentar, o povara ? De ce dupa despartire, oamenii sunt mai nefericiti ca inainte ?
De ce este nevoie, pentru ca o relatie sa functioneze ?
O gramada de intrebari cu tot atatea raspunsuri.

Daca v-as spune ca secretul unei relatii este misterul si aventura, m-ati crede ? Sau ca esecul sta in ardei umpluti ?
Nu zambiti !
Ia priviti-va in oglinda trecutului si incercati sa va comparati cu cel / cea care ati fost candva.

Sa va ajut putin.
Inainte, am sa enunt un aforism:
Femeile si barbatii sunt de doua feluri: vanatori si culegatori. Viata si relatiile sunt un etern balans intre cele doua stari.

In zoologie este cunoscut un fenomen, numit metamorfoza. Un organism se transforma din vanator in culegator, apoi reia ciclul. Nici omul ca fiinta supusa legilor naturii, nu scapa de aceasta metamorfoza. Ea se produce involuntar si duce, cu timpul si de cele mai multe ori, la conflicte.
 

•        Starea de vanator

Este starea in care avem grija de noi. Suntem atenti ce mancam, cu ce ne imbracam, daca se umfla muschiul, daca mirosim frumos, ne cultivam vocabularul, glasul; starea reprezinta o goana nebuna dupa o relativa perfectiune. Scopul: atragerea cu orice pret a partenerului sau partenerei.
La cei tineri prospetimea trupului este lasata de natura, singura lor grija fiind investitia in carpe, tabla si o oarecare imbogatire a vocabularului.
Cei mai in varsta au deja ceva in cap, insa natura, parizerul si anii si-au lasat amprenta, intr-o mai mare sau mai mica masura.
La un moment dat, se intampla ! Vanatoarea ia sfarsit, iar vanatorul isi adjudeca trofeul mult ravnit. Nu va speriati, e reciproc.:)
 

•      Starea de culegator

Acesta este momentul critic. Fara sa vrea, imbatati de succes, partenerii incep sa se transforme in "culegatori".
Ca sa incerc o metafora,
fluturii isi pierd aripile, acum nefolositoare, si se transforma in omizi lenese, la care niciun alt fluture nu s-ar mai uita.

Sub puternica impresie ca nimic nu-i mai poate desparti, cuplul se adanceste treptat in problemele cotidiene. Apar copiii, griji suplimentare, rutina, gospodarie, munca la noua casa, goana dupa mancare si bani. Cat timp flacara sentimentului inca mai palpaie, nu-si fac griji sa schimbe fitilul.
Apar deformarile anatomice, rezultat al traiului tihnit de "culegator".
Dar schimbarea nu este data numai de provocari, ci si de atitudini, vocabular. "Te iubesc" devine din ce in ce mai rar rostit si se transforma in: "Doar stii ca te iubesc !". Un amanunt neesential.
Rutina zilnica se umple de verbe si adverbe: "Fa aia, fa ailalta ! Pune mana si schimba-ti chilotii, ca put ! Du-te la piata si ia un kil de carne, sa fac ardei umpluti ! Ai luat copilul de la after-school ? Vezi ca maine trebuie sa mergem la mama ! Da si tu cu aspiratorul, ca diseara vin Popestii !". O gramada de "fa" si "trebuie", cuvinte si expresii care au cu romantismul tot atat cat are o masa de Paste cu o cina romantica.
Anii trec, si fara sa-si dea seama, cei doi se transforma. El intr-un respectabil domn cu burta, abia-prinsa de pantalonii cazuti, iar ea, intr-un apetisant ardei umplut.
Ce nu se schimba, este aprecierea esteticului. Ea se uita cu o usoara invidie la trupurile feline ce-si ung provocator trupul cu creme, iar el viseaza la aceleasi trupuri, dar neindraznind sa deschida ochii. E usor sa te inseli si sa-ti spui ca arati bine, pentru ca ochiul nu sesizeaza diferentele imediate.

Apoi se intampla ... ! Intr-o zi ochii lui se preling incet de pe foaia cu cifre pe picioarele unei colaboratoare. O mica aluzie, un chicot discret, idila-i gata ! Urmeaza telfonul: "Draga, azi intarzii putin. Nu ma astepta cu masa.". Apoi delegatia, SMS-ul de seara, si raul s-a produs. Ea simte, cauta dovezi, apare si prietena salvatoare si a-tot-stiutoare cu eterna replica "Ti-am spus eu: toti barbatii sunt nemernici !". Si incepe tangoul.
N-am sa insist asupra deznodamantului.
 

•    Iubirea are nevoie de romantism si provocare, de mister si senzualitate.

Sa ne oprim putin asupra motivului despartirii, adica asupra "colaboratoarei". Sau daca vreti, a amantei.
E o femeie la 30 de ani, singura, trecuta printr-o relatie, cu experienta. Da, mare lucru am spus: cu experienta. Si care cunoaste pana la lacrimi pretul singuratii. Ea a fost in postura de victima, de culegator, de "ardei umplut". A stat si cugetat si a luat masuri. S-a transformat din nou in vanator. Se duce la sala, masaj, tratamente estetice, haine provocatoate, miros, vocabular si atitudine. Scopul ? "Sa puna mana" pe mascul. Nu discut de moralitate sau criterii de selectie, ci ma rezum doar la esenta fenomenului.

Nici barbatul vanator nu e mai prejos. Vezi "Tudor Chirila - amantul ideal".
Barbatul vanator stie ca trebuie sa puna mana pe ea. Singura diferenta este aceea ca, in timp ce femeia isi doreste stabilitate, familie, el nu vrea decat sa "i-o traga". E instinct primar. Pe urma mai vede el .... Smile! In general, barbatii nu vad dincolo de nevoie. Pentru ei stabilitatea e ceva secundar, un fel de solutie la o problema care poate sa apara sau nu. Dar acest aspect tine de educatie si nivel.
Vanatorul investeste in imagine. Putini investesc in profunzime, pentru ca profunzimea tradeaza, de regula, o intentie onesta. Se duce la sala, schimba chilotii o data pe zi, dus - de doua ori, masina scumpa, ambient, vocabular si atitudine. Chestia cu suptul burtii in oglinda si trecutul mainii prin par devine ritual.
 

•       Ce e de facut ?

Daca nu ati intuit solutia, v-o mai spun o data. Este extrem de important ca partenerii sa nu uite sa se ingrijeasca. Sa se pastreze in parametrii initiali. Dar si mai important, sa nu lase fitilul dragostei sa se stinga.
Am intalnit odata un cuplu vesel. Desi erau casatoriti de multi ani, se comportau ca la inceput. Se pupau, se giugiuleau, isi faceau avansuri, de parca atunci se cunoscusera. Atunci mi s-a parut ostentativ, nefiresc. Apoi am inteles importanta jocului. Ei nu faceau decat sa mentina flacara dragostei aprinsa. Si se "vanau" constant. L-am intrebat pe el, ce-l atrage la ea, ca nu arata chiar felina. A zambit cu subinteles. Mi-a soptit ca nici nu are timp sa-si dea seama. Smile!
Aceasta replica mi-a intarit inca o data convingerea ca mintea e mai presus de trup.

Unii oameni ajung sa traiasca aceste transformari de cateva ori, altii niciodata. Cei mai multi nu inteleg niciodata de ce li se intampla. Acestia din urma, barbati si femei deopotriva, dupa ce s-au despartit, in loc sa stea o tar' si sa cujete, prefera sa-si ingroape sansa in tarana neputintei. Sansa lor e sa se transforme si sa redevina "vanatori".
Dar cel mai mult ma doare de cei care "mor" incet unul langa celalalt.

Niciun comentariu găsit.